Am lipici la nebuni

Nu ştiu cum se face că parcă numai eu pot păţi astfel de lucruri. Mda, bine…nu doar eu, ci şi Albastra sau Elle.

Am lipici la nebuni frate. Cred că dacă aş vrea să cuceresc unul aş avea toate şansele din lume. În liceu era un tip care mă fixa cu privirea de câte ori mă vedea. Se oprea în loc şi se uita lung la mine în timp ce ochii mi se propteau în pământ numai să nu-i vadă faţa. Cred că de atunci mi se trag mie momentele de nebunie, de când priveam obligat în gol sau în pământ numai să nu-l văd pe ăla, parca as fi cautat sa invat alte jocuri de cuplu..

Acum fără glumă, tipul ăla m-a fixat cu privirea ceva vreme. La un moment dat mă şi saluta: “Bună, ce faci?” Mmm…bine, îi răspundeam. Îmi ziceau colegele că ar fi inofensiv şi să nu fiu răutăcioasă cu el, să-i răspund şi el mă va lăsa în pace. Da’ de unde? Că ăsta nu mă lăsa deloc în pace. Şi m-am plâns şi eu cuiva. Cui puteam să mă plâng decât lui big(pig) brother? La următoarea “întrevedere” cu psihopatul nu mi-a zis decât: “Adela, ai un frate de treabă!”

Aaa, merci. Deci m-a rezolvat frate’meu şi de data asta si pot sa caut linistita alte jocuri online ca sa treaca timpul.

Săptămâna asta dau peste alt nebun om. Mi s-a părut mie ciudat că îl văd în fiecare zi prin zona în care locuiesc şi chiar mi se părea cunoscută fizionomia. Am bănuit că e vreun vecin care stând nemişcat în faţa blocului îşi aşteaptă cumva câinele plecat să se plimbe.

Ăsta la fel, mă fixează cu privirea,  are parcă şi un rânjet care-mi transmite un fel de “ai să vezi tu!”. Bu hu hu! Chiar m-a speriat tipul care poartă aceleaşi haine de când îl văd pe aici. Că azi când ies din casă veselă, cu muzica maxim în urechi dau nas în nas cu el de era să fac infarct. Mi-au ieşit ochii din orbite iar el mă fixa cu zâmbetul ăla imbecil.

La întoarcere la fel. El ieşea din scară, era pe picior de plecare şi cum m-a văzut a intrat după mine. Momentul oportun de a face infarct. Am ieşit val vârtej şi am început să dau telefoane. Exact asta îmi lipsea acum, un alt nebun în viaţa mea!

Mulţumesc celor care s-au rugat pentru mine ca să am parte de astfel de oameni deosebiţi.

Dancing in the rain

Gata, m-am decis să plec de pe Wordpress. Vreau ca jurnalul meu să fie unul citit doar de prieteni, prietenii din blogroll. Nu mai am nevoie de părerile necunoscuţilor şi nu mai vreau să le împărtăşesc nimic.

Mulţumesc lui Elle că m-a primit la ea!

Şi anunţ special pentru fete (hai treacă de la mine, şi pentru băieţii EMO), am descoperit o cremă-minune pentru îndreptarea părului. Nu ştiu la câte dintre voi va funcţiona dar pentru mine e perfectă. Este un înlocuitor pentru placă şi v-aş sfătui să n-o mai folosiţi altfel riscaţi să cheliţi în câţiva ani. Eu personal evit şi foehnul ca să nu-mi distrug părul dar să mai folosesc şi placa? Vă asigur că e cea mai bună cremă din lume.

Vă dau reţeta fetelor.

Simplu, sunt happy!



De câteva zile am o stare de bine. Nu mă întrebaţi de ce?! Nu m-am întâlnit în mall cu George Clooney, nu am câştigat la Loto, nu mi-a făcut nimeni cadou o vilă în Pipera, nu am cunoscut un brunet drăguţ în Bamboo…
Nici vorbă de toate astea.
Pur şi simplu am o stare de bine, sunt happylicious. Mă simt bine cu mine, mă bucur de primăvara de februarie, de flori, de oameni, de zâmbete, de animăluţe, de muzică.
Mă bucur pentru că am parte de toate acestea. Poate alţii şi le doresc atât de mult şi nu le pot obţine.
De ce să nu mă bucur că pot alerga şi mă pot juca cu animăluţele când alţii care nu au picioare sănătoase şi-ar da vieţile pentru aşa ceva?
De ce să nu mă bucur de libertate, de mirosul de primăvară, de mirosul florilor când alţii nu au toate aceste şanse?
Am auzit pe mai mulţi când spun că un om fericit este acela care se realizează pe toate planurile, are o familie…etc, poveşti din astea visătoare.
Eu sunt fericită când vine primăvara, când vine vara şi merg la mare, când vine toamna , când vine iarna.
Fiecare anotimp înseamnă ceva pentru mine, în fiecare ştiu să mă bucur de natură şi îmi place acest lucru.
Cred ca oamenii au prea multe griji azi şi au uitat să se bucure de lucrurile mărunte. Dacă te-aş întreba cum a fost ziua de azi ce mi-ai răspunde? Bine, în afară de bla bla-ul cu serviciul . Ce moment vesel ai avut azi?
Eu aş răspunde că simplul fapt că pot respira mi-a înveselit ziua de azi.

Planuri de primăvară


Cum a venit primăvara, gata şi Dana cu o leapşă-cadou-mărţişor.
Şi mă roagă să pun în văzul lumii planurile mele despre primăvara aceasta, mai precis cinci dintre ele.
Deci gata cu leneaveala că a venit primăvara, aşa că am hotărât să-mi reiau(le-am lăsat undeva prin timpul liceului) exerciţiile zilnice. Cinsprezece minute dimineaţa şi cinsprezece seara, acest lucru pentru sănătatea mea.
Vreau să încep să citesc mai multe cărţi în legătură cu jurnalismul. Citeam prea multă beletristică şi nu strică deloc să mai citesc nişte cărţi de reportaje de exemplu. Chiar luni mi-am propus să merg la bibliotecă să le iau.
Şi dacă tot îmi iau cărţi, de ce să nu ies în parcuri şi să le citesc la aer curat?
Sună amuzant, dar pentru primăvara asta am hotărât să-mi cumpăr nişte tenişi coloraţi, să aibă mult mov.
Am avut cândva multe plante de apartament dar s-au distrus pentru că nu avea cine să le îngrijească atunci când eram plecată. Acum vreau să-mi cumpăr cactuşi mici pentru birou. Chiar am văzut unii frumos coloraţi într-un hipermarket. Plus că este sănătos să existe o plantă în camera unde locuim.